Era..

Simtzeam nevoia sa scriu un blog. Nush de ce .. poate k numa la asta ma gandesc si poate k mi s-a parut interesant subiectu .. subiect repetat d atatea ori!

O zi oarecare .. Trec prin fatza geamului si nu ma pot controla sa nu privesc in acea directie si sa ma gandesc la ce a fost si la ce e acum. Odata .. doi oameni considerau acel loc un refugiu, un loc in care fugeau de realitate.
N-a mai fost nimeni de mult p acolo. Geamurile sunt inkise, iar perdelele mari si intunecate sunt trase, oprind orice raza d soare sa intre, sa incalzeasca atmosfera rece si sa spulbere linishtea apasatoare. Probabil patul e pustiu si aranjat frumos cu patura aceea verde inkis pusa cu grija peste el. Intr-un coltz sta o masutza mica, cu televizorul care odata era pus p VH1 si p care nu l-a mai deskis cineva de multa vreme.
Biroul e plin de cd-uri pe care nu le mai asculta nimeni, de kitantze, pixuri si de cabluri incurcate si aruncate aiurea, in mijlocul caruia sta vechiul calculator care ne-a dat atatea batai de cap, mergand doar cand credea el d cuviintza, si nu knd ar fi trebuit, knd ar fi fost perfect.
Pe fotoliul roshu sta un urs mare si alb, tovarashul nostru care a luat parte la suferintza si la fericirea noastra, ne-a urmarit faptele si ne-a ascultat vorbele. Bine k nu shtie sa vorbeasca pentru ca ar avea ce povesti.
In bucatarie paharele ashteapta sa fie umplute cu vinul vechi din frigider, sau la ocazii speciale cu shampanie,vishinata sau bere, depinde de ce consideram ca ne ametzeshte mai repede.
Holul la fel e pustiu, nu mai e nimeni care sa ishi lase hainele in cuier, sa se tzina in bratze sau sa se sarute in fatza ushii knd pleaca sau knd vin.
E intuneric si e frig, e lipsit de viata si d sentimente, e liniste si e pustiu .. exact asa cum suntem si noi acum: reci si tacutzi.

Poate ca intr-o zi acest loc va fi din nou plin de viatza, de vorbe si de fapte memorabile .. o continuare a unei povesti frumoase ..

Intre timp raman cu Take That - Rule the world care ma face sa te simt mereu aproape d mine ..