inca ma mint!

Vine .. a venit de atatea ori dar de fiecare data il asteptam cu sufletul la gura, cu o dorinta ce devenea din ce in ce mai apasatoare, cu o nerabdare de neasemuit.
"Mai stau un pic, poate vine!" - Asta ma facea sa astept mereu .. speranta imi alunga somnul aproape in fiecare noapte!
"Somnul e o pierdere de vreme .. el e mult mai important!"
Dar se pare k eu nu eram la fel de importanta! Mi-am dat seama ca dupa 6 luni de zile m-am indragostit de un strain. Un om caruia ii mai dau mereu o sansa sperand ca voi ajunge intr-o zi sa le demonstrez celorlalti ca el nu e asa cum ei imi spun.
Insa din afara, toata povestea este vazuta si analizata mult mai bine..
- Cum sa il crezi cand el minte asa cum respira?
- Cum sa mai speri cand orice vis iti este spulberat de la o clipa la alta?
- Cum sa iubesti cand simti raceala din vocea si din gesturile lui?
Numai un prost poate sa se minta pe sine refuzand sa creada toate cele de mai sus. Numai un prost si-ar neglija prietenii si i-ar indeparta pe cei care conteaza pentru un necunoscut! Numai un prost si-ar pierde noptile pentru a mai fi mintit inca o data! Numai un prost ar putea sa iubeasca un mincinos!!

.....

Degeaba incerc sa te caut in toti pe care ii intalnesc!
Degeaba incerc sa ma mint singura ca iubesc!
Degeaba incerc sa te uit, ca niciodata nu o sa reusesc!
Tu nu existi si nu vei exista niciodata in altii. Nimeni nu va putea sa ma iubeasca si sa ma inteleaga asa cum ai facut-o tu. Nimeni nu va sti vreodata ce simt .. nimeni, in afara de TINE!

Si am mai pierdut o lupta. Am incercat sa te gasesc in altul inca o data, sa te indepartez de mine ca sa imi fie mai usor .. insa niciodata nu imi va fi mai bine fara tine!!
Numai tu vei fi cel pe care eu l-am putut iubi si nu va mai exista nimeni altul!
Si dupa cum am mai spus, as da ani din viata mea pentru a te putea avea langa mine mereu!

P.S. Te-ai inselat! De fapt ai pierdut pariul ..

De ce?

De ce eshti tu cel care m-a ales, iar acum cel de care nu ma mai pot desprinde? De ce aceasta scanteie dintre noi, care se aprinde atat de rar, creeaza un foc atat de distrugator dar in acelasi timp atat de necesar?
De ce de fiecare data cand incerc sa fug, sa scap de acest sentiment care ma stapaneste ma vad din nou intorcandu-ma la pieire?
De ce exista aceasta lupta pe care o traim .. pe care incerc eu acum sa o abandonez, dar care ma face sa revin, sa o infrunt .. sa o castig?
Si in fond ce am de dobandit .. fericire?
Fericirea este un lucru relativ ce alterneaza in mod continuu intre doua constante diferite, ba chiar opuse, nereusind sa le atinga vreodata.
Nu am nimic de castigat, nimic de dorit, nimic care sa duca spre o stare de perfectiune. Dar ce am atunci?Dupa ce alerg? Ce caut?
Raspunsul este simplu: este ceea ce am trait si pana acum, acel lucru pe care am ajuns sa il accept atat de greu .. singura scapare pe care o mai am. Ce? O CLIPA!
Lupt pentru o clipa, pentru un moment de desavarsire absoluta. Pentru acea farama a timpului care ne va aduce ceea ce ne-am dorit, acel lucru de care am avut nevoie, pe care l-am inlantuit de fiecare data, ce a fost subjugat de realitate. O clipa deschisa, o privire sincera ce ne va oferi ceea ce am urmarit atata timp, acel sentiment in fara caruia am cedat de atatea ori sau de care ne-am ascuns pentru ca am crezut ca nu suntem demni a-l trai.



(blog gasit prin calc d acum muuult timp .. dar adevarat!)