De ce?

De ce eshti tu cel care m-a ales, iar acum cel de care nu ma mai pot desprinde? De ce aceasta scanteie dintre noi, care se aprinde atat de rar, creeaza un foc atat de distrugator dar in acelasi timp atat de necesar?
De ce de fiecare data cand incerc sa fug, sa scap de acest sentiment care ma stapaneste ma vad din nou intorcandu-ma la pieire?
De ce exista aceasta lupta pe care o traim .. pe care incerc eu acum sa o abandonez, dar care ma face sa revin, sa o infrunt .. sa o castig?
Si in fond ce am de dobandit .. fericire?
Fericirea este un lucru relativ ce alterneaza in mod continuu intre doua constante diferite, ba chiar opuse, nereusind sa le atinga vreodata.
Nu am nimic de castigat, nimic de dorit, nimic care sa duca spre o stare de perfectiune. Dar ce am atunci?Dupa ce alerg? Ce caut?
Raspunsul este simplu: este ceea ce am trait si pana acum, acel lucru pe care am ajuns sa il accept atat de greu .. singura scapare pe care o mai am. Ce? O CLIPA!
Lupt pentru o clipa, pentru un moment de desavarsire absoluta. Pentru acea farama a timpului care ne va aduce ceea ce ne-am dorit, acel lucru de care am avut nevoie, pe care l-am inlantuit de fiecare data, ce a fost subjugat de realitate. O clipa deschisa, o privire sincera ce ne va oferi ceea ce am urmarit atata timp, acel sentiment in fara caruia am cedat de atatea ori sau de care ne-am ascuns pentru ca am crezut ca nu suntem demni a-l trai.



(blog gasit prin calc d acum muuult timp .. dar adevarat!)